vineri, 30 mai 2014

Ca la noi...

  Se stie deja ca e foarte dificil in zilele noastre sa gasesti un loc bun de munca, asa ca fiecare se descurca cum poate. Unii isi tocesc hainele pe bancile scolilor invatand, altii transpira din greu acumuland cunostinte la locul de munca si mai exista o categorie care recurge la pile, relatii, cadouri consistente pentru a obtine un post ce nu presupune prea multa bataie de cap si un salariu frumusel. Ce conteaza ca altii sunt mai calificati pentru asemenea posturi, de obicei castig de cauza au cei ce dau din coate mai sarguincios.
Cam asa merg lucrurile la noi. mai ales in sectorul de stat. Si daca tot s-au straduit atat de mult pentru un asemenea post, celor din ultima categorie tot ce le ramane de facut e sa-si arate superioritatea, sa-i trateze cu total dispret pe cei cu care intra in contact, mai ales in timpul programului de lucru ca doar ceilalti nu au avut relatii atat de importante ca ei pentru a obtine un asa post.
  Asemenea specimene s-au propasit se pare din plin si la Agentia de Furnizare a Energiei Electrice Focsani.
Saptamana trecuta m-am trezit la usa cu un tinerel, venit sa citeasca contorul. Initial am banuit ca vazand ca am o dizabilitate nu s-a mai obosit sa salute la intrare dar am aflat ca nici macar pe mama n-a invrednicit-o cu vreun ,,buna ziua'' cand a intrat sa citeasca contorul bunicului. Iar eu pentru ca sunt de o obraznicie rar intalnita m-am si apucat sa-l intreb cati kWh-i avem consumati dar bineinteles ca am primit un raspuns pe masura: ,,Dumneavoastra i-ati consumat, nu eu! Ce ma intrebati pe mine?!''. Am tacut si n-am mai incercat sa-i explic de ce nu stiam ce consum aveam.
  Si se pare ca acest caz nu e singular in sus mentionata institutie. In urma cu doua zile mama a mers pentru a cere schimbarea planului tarifar. La sediul i s-a dat o cerere pe care sa o completeze fara ca macar sa fie sfatuita ce plan ar trebui sa aleaga la consumul pe care il aveam. Noroc ca ma informasem pe net si ii spusesem ce ni s-ar potrivi. Cand a ajuns acolo si-a dat insa seama ca isi pierduse pixul pe care il purta mereu in geanta. La ghiseul la care trebuia sa predea cererea stateau doua doamne fara sa aiba vreo activitate . Probabil asa prevedea fisa postului. Mama s-a indreptat spre doamnele in cauza si le roaga sa-i imprumute un pix pentru a completa cererea iar cerul a cazut peste cele doua. Au inceput sa tipe ca toata lumea cere pixuri si apoi pleaca cu ele de parca mama ar fi fost vinovata de faptele altora sau de parca, societatea in cauza ar fi falimentat din cauza unor pixuri disparute. Vazand mama ca pixuile sunt atat de importante pentru doamnele in cauza si nu se pot dezlipi sub nici o forma de vreunul pentru o perioada scurta de timp, le-a rugat sa-i completeze ele cererea caci oricum saracele se plictiseau dar dumnealor au facut-o sa inteleaga ca sunt prea importante pentru asa ceva, probabil ocupasera cu mari sacrificii acele posturi si nu vroiau sub nici o forma ca cineva sa uite ca sunt angajate sa stea degeaba, nu pentru a fi la dispozitia clientilor.
  Asemena oameni, sigur, n-au auzit niciodata deviza ,,Clientul noastru, stapanul nostru'' si atat timp cat superiorii n-au alte asteptari de la angajati  iar clientii nu au alternative, asemenea stari de fapt vor perpetua...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu