Astazi este ziua mamei mele.Asa ca m-am gandit la ea,mai mult decat de obicei.M-am gandit la tot ce a facut pentru mine de cand m-am nascut si in special de cand m-am imbolnavit.M-am gandit la sacrificiul ei si al tuturor mamelor,in special al celor care au copiii bolnavi.
Ma intreb ,oare ce energie ascunsa le da forta de a uita de propria persoana,de propriile dorinte,de propriile bucurii si de a trai prin si pentru copiii lor,in special atunci cand acestia au probleme de sanatate sau de alta natura?Chiar daca uneori acestia sunt maturi pentru mame tot copii raman si ele continua sa lupte pentru a indeparta toate obstacolele pe care viata le pune in calea lor.Uneori reusesc acest lucru,alteori nu dar ele nu precupetesc nici un efort penru asta.Durerea celor din jur devine durerea lor.Ele simt acut suferinta copiilor ,fie ca aceasta e fizica sau sufleteasca.O percep chiar si atunci cand nu le este comunicata verbal si ar vrea, de ar fi posibil , sa o ia asupra lor.Exista o legatura afectiva care nu poate fi rupta niciodata.Nici timpul si nici distanta nu pot desface asa ceva.
In final,pentru ca suntem in ajunul sarbatorilor pascale(sper ca ati terminat de copt cozonacii si de inrosit ouale ),va doresc ca Lumina Invierii Domnului Iisus sa va patrunda in suflete !Paste fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu