Se vorbeste foarte mult despre discriminare. Se fac, de asemenea, multe campanii impotriva diverselor forme de discriminare si totusi discriminam si suntem discriminati, chiar daca declarativ suntem impotriva acesteia.
Suntem atat de obisnuiti sa-i privim altfel pe cei ce sunt diferiti de noi incat de multe ori nici nu mai constientizam asta. Ii discriminam pe cei ce au o dizabilitate, pe cei ce au o alta culoare a pielii, o alta nationalitate etc
Adesea, femeile sunt discriminate, primind salarii mai mici decat barbatii pentru aceeasi munca prestata sau cerandu-li-se o suma mai mare decat li s-ar cere barbatilor pentru acelasi produs achizitionat sau pentru acelasi serviciu de care au beneficiat.
Cu discriminarea sunt nevoite sa se confrunte foarte des persoanele cu dizabilitati, acestea fiind judecate dupa aspectul exterior, dupa modul in care se misca, in cazul celor cu hadicap locomotor, dupa modul in care se exprima,in cazul celor cu deficiente auditive sau de vorbire etc. Ceea ce e mai trist e ca persoanele cu dizabilitati se discrimineaza si intre ele. Nu de putine ori, citind intr-o revista destinata acestor persoane, la rubrica ,,doresc sa corespondeze'' poti gasi enunturi de genul ,,doresc sa cunosc fete/baieti cu gradul 2 sau 3 de handicap''.
Dorim sa fim acceptati dar in acelasi timp, noi la randul nostru nu suntem capabili sa acceptam oamenii asa cum sunt. Suferim dar nu putem intelege si accepta suferinta altuia.
Bineinteles ca sunt multe alte forme de discriminare. Eu m-am oprit doar la cateva forme pe care le-am intalnit in viata de zi cu zi.
Nu pot incheia fara a ma referi si la discriminarea pozitiva. In viata uneori intalnim si o astfel de discriminare care nu este tocmai de dorit. Aceasta impiedica o evaluare obiectiva a persoanei si ii rapeste acesteia sansa de a obtine ceva prin efort propriu.
In final, va doresc sa reusiti sa nu cadeti prada tentatiei de a-i discrimina pe cei cu care intrati in contact in viata cotidiana!
Suntem atat de obisnuiti sa-i privim altfel pe cei ce sunt diferiti de noi incat de multe ori nici nu mai constientizam asta. Ii discriminam pe cei ce au o dizabilitate, pe cei ce au o alta culoare a pielii, o alta nationalitate etc
Adesea, femeile sunt discriminate, primind salarii mai mici decat barbatii pentru aceeasi munca prestata sau cerandu-li-se o suma mai mare decat li s-ar cere barbatilor pentru acelasi produs achizitionat sau pentru acelasi serviciu de care au beneficiat.
Cu discriminarea sunt nevoite sa se confrunte foarte des persoanele cu dizabilitati, acestea fiind judecate dupa aspectul exterior, dupa modul in care se misca, in cazul celor cu hadicap locomotor, dupa modul in care se exprima,in cazul celor cu deficiente auditive sau de vorbire etc. Ceea ce e mai trist e ca persoanele cu dizabilitati se discrimineaza si intre ele. Nu de putine ori, citind intr-o revista destinata acestor persoane, la rubrica ,,doresc sa corespondeze'' poti gasi enunturi de genul ,,doresc sa cunosc fete/baieti cu gradul 2 sau 3 de handicap''.
Dorim sa fim acceptati dar in acelasi timp, noi la randul nostru nu suntem capabili sa acceptam oamenii asa cum sunt. Suferim dar nu putem intelege si accepta suferinta altuia.
Bineinteles ca sunt multe alte forme de discriminare. Eu m-am oprit doar la cateva forme pe care le-am intalnit in viata de zi cu zi.
Nu pot incheia fara a ma referi si la discriminarea pozitiva. In viata uneori intalnim si o astfel de discriminare care nu este tocmai de dorit. Aceasta impiedica o evaluare obiectiva a persoanei si ii rapeste acesteia sansa de a obtine ceva prin efort propriu.
In final, va doresc sa reusiti sa nu cadeti prada tentatiei de a-i discrimina pe cei cu care intrati in contact in viata cotidiana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu