Ce faci daca ti se blocheaza cardul de sanatate?

   In urma cu peste o luna un vecin se tot plangea ca a obosit sa faca drumuri intre medicu de familie si Casa de Asigurari de Sanatate...Cauza: I s-a blocat cardul inca de la activare.
Nu stia daca era vina medicului de familie care nu stiuse sa-l activeze sau daca insusi cardul avea ceva probleme dar cert e ca medicul il trimitea la Casa pentru deblocare iar cei de la Casa la medic si tot asa...Vreo doua saptamani s-a tot plimbat cu acel card. Nu stia ce sa mai faca si ce sa mai creada. A cui era vina? Cert era ca nici o farmacie nu-i elibera medicamentele prescrise de medic in lipsa cardului activat sau a unei adeverinte care sa ateste statutul de asigurat. In cele din urma s-a saturat de atatea plimbari si a spus ca l-a pierdut, cerand eliberarea altuia.
  Pe atunci, nici eu nu prea intelegeam ce se intampla...Nu stiam cine ar fi trebui sa deblocheze acel card...
Dar in urma cu o saptamana am patit-o si eu. Sotul meu mergand la o farmacie sa-mi ia medicamentele prescrise de medic, la intoarcere mi-a spus ca nu-mi merge cardul. Probabil farmacistele au introdus pin-ul de mai multe ori si l-au blocat iar lui i-au spus ca nu-l poate cititorul citi.
Mergand la medicul de familie am aflat ca de fapt era blocat asa ca am fost sfatuita sa sun la Casa de Asigurari pentru deblocare.
A doau zi sun la numerele indicate de medic si gasesc o doamna care a tinut sa precizeze ca e foarte ocupata, avand vreo suta de carduri de deblocat dar totusi il va debloca si pe al meu.
Apoi imi recomanda sa merg la medic pentru reactivare dar surpriza, medicul nu reuseste sa mi-l reactiveze si iarasi o sun pe doamna ce mi-l deblocase sa intreb ce e de facut iar aceasta ,,se ratoieste'' la mine ca nu e treaba ei ca medicul meu nu stie sa mi-l reactiveze si se ,,milostiveste'' sa-mi spuna ca trebuie introdus codul de reset.
Naucita de aceasta odisee, imi sun iar medicul care imi spune ca lor nu li s-a facut nici un instructaj si prin urmare nu stie ce e codul de reset si ca va merge la Casa pentru a afla.
  Stau si ma intreb cum e posibil sa fie introdusa o asemenea procedura fara sa se faca un minim instructaj medicilor de familie, farmacistilor si tuturor furnizorilor ce sunt nevoiti sa lucreze cu acest card? S-au cheltuit atatia bani pentru producerea acestor carduri, pentru distribuirea lor, pentru achizitionarea cititoarelor si timp pentru activarea si utilizarea acestora si nu au existat timp si bani pentru instruirea ,,furnizorilor de servicii''?
  Daca nu vreti sa patimiti ce am patimit eu, vecinul si multi altii, fiti cu ochii pe card si de cate ori va este cerut rugati-va ca cel ce l-a solicitat sa stie sa-l utilizeze si sa nu vi-l blocheze!

Iar daca totusi o patiti si sunteti din Vrancea sunati pentru deblocare la 0237224583 int 109 sau 112.

A scazut TVA-ul la alimente?

  A scazut TVA-ul la alimente? Eu asa imi amintesc...
Sau poate toate acele articole din presa care vorbeau despre acesta scadere au fost doar in imaginatia mea?  Comerciantii din Romania se straduiesc, din rasputeri, se pare sa ma convinga de acest lucru...
  Astazi dupa ce am citit un articol despre ultima extragere a loteriei bonurilor fiscale, m-am apucat sa-mi verific toate bonurile pe care le stransesem constiincioasa(spre exasperarea sotului si a mamei :)  ) si daca tot n-am gasit nici un bon de pe data de 23 mai, am inceput sa compar preturile de pe bonurile eliberate inainte de 1 iunie cu cele eliberate dupa si surpriza, preturile erau aceleasi (cumparaturile fusesera facute in acelasi supermarket).
  Voi ,,ati simtit'' aceasta scadere a TVA-ului? 
  Cui a folosit oare aceasta scadere a TVA-ului? Producatorilor? Vanzatorilor?
  Cu siguranta, cumparatorului , nu! :(

Cum iti poti cunoaste drepturile cand ai o dizabilitate?

  V-ati intrebat vreodata cui trebuie sa se adreseze o persoana ce are o dizabilitate pentru a afla ce drepturi are?
Cele mai multe persoane cu handicap nu au studii care sa le ajute sa cunoasca legile ce li se adreseaza, sa le interpreteze, asa ca ce le ramane de facut?
Daca au net probabil incep sa caute informatii pe site-uri, grupuri, forum-uri ce le sunt destinate...Dar daca nu au acces la net sau vor o informatie dintr-o sursa cat mai credibila ce le ramane de facut?
Cea mai sigura modalitate de informare si cea mai facila ar fi un apel la Directia pentru Protectia Persoanei cu Handicap(Autoritatea pentru Protectia Persoanei cu Handicap), nu?
Aici sunt oameni ce cunosc legile ce li se adreseaza persoanelor cu handicap si sunt angajati tocmai pentru a-i ajuta. Dar oare asa se intampla intotdeauna?
  Eu in urma cu doua luni am sunat pentru a afla de ce facilitati beneficiaza persoanele cu dizabilitati atunci cand achizitioneaza un autoturism neadaptat. Ce raspuns credeti ca am primit? Rovinieta si impozit gratuit.
Inainte de a suna citisem legea 448/2006 si citisem si multe articole pe aceasta tema care se cam contraziceau asa ca am crezut ca cei de la DGPPH Vrancea sunt cea mai credibila sursa.
  Saptamana trecuta am mers persoanal la sediul institutiei in cauza pentru a afla ce acte sunt necesare pentru a beneficia de facilitatile mai sus numite si mi s-a inmanat o lista destul de lunga, unora dintre ele chiar nevazandu-le rostul.
Tot atunci am intrebat daca si cum putem primi cardul-legitimatie pentru parcare si am fost indrumati spre Directia de Dezvoltare, recomandandu-ni-se sa ne prezentam acolo la 7.30 dimineata.
Dupa cateva zile de alegat dupa actele cerute de acestia, ne prezentam la ora indicata la Directia de Dezvoltare dar surpriza...Domnul la care fusesem trimisi ne-a zis ca legea a fost schimbata(n-a stiut sa ne dea mai multe detalii)  si ne-a trimis la Primaria de care apartinem. Aici insa ni s-a spus ca ei n-au mai eliberat asa ceva si eventual sa cerem la Politie, poate ne dau ei.
  Cand ne-am prezentat la DGPPH Vrancea aflam ca de fapt nu ne pot face dosarul pentru rovinieta deoarece masina nu e adaptata. Dar oare aceeasi angajati nu stiau acest lucru si cu cateva zile in urma? S-au apucat cumva in aceste zile sa citeasca legea? Nu era normal sa o cunoasca deja si sa ne spuna acest lucru de la inceput si nu dupa ce ne pusesera sa alergam dupa un brat de acte?
  In cele din urma am renuntat noi si la card si la rovinieta gratuita  in asteptarea promulgarii modificarii legii 448.
  Domnii de la DGPPH atunci cand au fost intrebati de ce nu am fost informati corect de la inceput nu au avut un raspuns pentru noi dar inca ne mai cer si alte acte pentru rovinieta.
Prin urmare cum ar trebui sa se descurce o persoana cu handicap in acest noian de interpretari al legilor daca chiar cei de la DGPPH nu stiu sa ofere informatii corecte? Oare care este rolul acestor oameni acolo?
  Singurul care merita multumirile noastre este domnul director al institutiei mai sus numite care si-a facut timp sa vorbeasca cu noi dar chiar si dumnealui ...poate ar trebui sa-si cunoasca mai bine angajatii.

Un mall medieval

  Toti cei ce locuiesc in Focsani si in imprejurimi stiu ce este Onasisul...
O varianta medievala a mall-urilor.
Am auzit ca acolo au fost candva grajduri. Desi am fost in Onasis doar de cateva ori in ultimii ani, a fost lesne sa-mi dau seama ca acel loc nu prea cunoaste evolutia.
Sunt cateva cladiri noi unde atat potentialii cumparatori cat si vanzatorii beneficiaza de conditii decente dar in rest...
Cei mai multi comercianti isi vand marfa in conditii reprezentative pentru alte vremuri.
Culoare lungi cu vanzatori ce-si lauda marfa asezata de o parte si de cealalta si un spatiu ingust in mijloc pe care pot trece eventualii cumparatori.
Daca cineva se opreste sa probeze sau sa analizeze vreun produs cu siguranta ceilalti nu mai au pe unde trece.
Pe jos gropi si denivelari la orice pas, marfa, fel de fel, preturi ca peste tot in Focsani.
Nu stiu cui apartin aceste spatii comerciale sau ce chirie platesc acesti mici comercianti dar se pare ca nimeni nu este interesat sa schimbe ceva aici, sa aduca vreo imbunatatire.
Ma intreb de ce oare comerciantii pe de o parte si cumparatorii de pe alta prefera sa vina la periferia Focsaniului, in acest loc lipsit de conditii necesare desfasurarii unei activitati comerciale in secolul XXl? Oare nu se gasea un alt loc in Focsani unde sa se faca un asemenea centru comercial ?

In vizita la Muzeul Satului Vrancean

  O alta duminica insorita...
  Sotul meu de o saptamana imi tot propune sa mergem in Crangul de la Petresti.
  Pentru mine Crangul reprezinta o amintire din copilarie, pentru el locul unde a facut prima sedinta de conducere. Eu imi aminteam cu placere de Muzeul Satului Vrancean si de mica gradina zoologica(ce exista acolo candva)...El reusise, in urma cu un an, in timpul scolii de soferi, sa vada doar copacii...Asa ca plecam spre Crang si ,cu ce-mi mai aminteam eu, cu ce-si mai amintea el, reusim sa-l gasim destul de usor.
  De cum intri, te simti de parca ai pasi intr-un tinut de basm. Racoare si atat de multa liniste. Se auzea doar ciripitul pasarelelor. Fiind inainte de pranz, foarte putine masini parcate din loc in loc.
Singurele ce stricau aceasta atmosfera mirifica erau gropile din asfalt.

   Odata ajunsi descoperim cu bucurie ca Muzeul Satului inca mai exista. Daca fusesem incantati de atmosfera inca de la intrarea in crang, pasind in Muzeu, senzatia era si mai intensa. Ne era teama ca nu cumva, in acest spatiu, situat parca in afara timpului, sa nu producem cu pasii nostri un sacrilegiu.
Casute, din urma cu un secol, parca isi asteptau locuitorii sa se intoarca de la muncile campului.
Printre ele am descoperit una ce era identica cu cea a strabunicii mele( din pacate, nu mai exista nici strabunica, nici casa).

La fiecare pas intalneai copaci ,,dotati'' cu casute pentru pasarele si tot ce se auzea era doar cantul acestora.

N-am intalnit decat vreo sase vizitatori in cele doua- trei ore pe care le-am petrecut acolo. La un moment dat aveam impresia ca existam doar noi si acel satuc, uitat de lume. O senzatie unica...Sa fii in mijlocul lumii si totusi separat de ea. Parca toate acele pasari isi interpretau aria doar pentru noi.

  Din pacate, odata cu trecerea timpului a crescut si numarul persoanelor ce venisera sa-si petreaca duminica la iarba verde si deja incepuse sa se auda strigatele tinerilor, chiar din interiorul muzeului, ce probabil jucau fotbal sau volei in vreo poienita.
  Trebuie sa mentionez ca intrarea pentru adulti costa 4 lei iar pentru persoanele cu dizabilitati este libera. Singurul inconvenient pentru cei cu handicap locomotor ar fi ca nu pot admira casutele si din interior dar ce sa faci, in urma cu un secol nu erau rampe de acces, oamenii neavand prea multe facilitati. ( Nu ca acum ar avea prea multe...)
  Daca sunteti din Vrancea sau din judetele invecinate si nu ati reusit sa vedeti Muzeul Satului Vrancean pana acum, vi-l recomand din toata inima!
Este un loc unde se merita sa te ,,pierzi'' cateva ore (mai ales dimineata),in special daca simti nevoia sa ,,scapi'' de lume.

Maneaua la putere

  In ultimii 20 de ani am avut foarte putine iesiri care sa nu fie drumuri la diverse cabinete medicale, laboratoare de analize, clinici, spitale sau din cand in cand la supermarket pentru cumparaturile curente, asa ca eu si sotul ne-am propus sa incepem sa descoperim ,,lumea''.
Si cum soarele a inceput sa ne rasfete, am zis sa incepem si noi cu o plimbare in parcul din localitatea de domiciliu. Zis si facut. Duminica fiind ...am ajuns si noi in parc (care e mai degraba un parculet). Nu mai fusesem aici din ziua nuntii noastre. Un parc mic dar dragut, cel putin asa il percepusem atunci, poate fiind marcati si de euforia acelei zile.
Acum insa inca de la intrare am realizat ca nu prea e posibil sa ai o clipa de relaxare pe o bancuta deoarece un ,,consatean'' de al meu avusese grija de asta, parcandu-si masina la intrare si dand volumul manelelor la maxim.
Ne-am aseazat noi cumintei pe o bancuta dar Salam era hotarat sa nu ne lase nicidecum sa ne bucuram de priveliste. Se pare ca devenise singurul stapan al parcului iar noi daca nu ne incadram in trend era strict problema noastra caci cu siguranta tinerii din parc se simteau foarte bine. Daca noi nu mai avem 20 de ani...
Sau poate daca ne-am fi instalat noi primii in parc si am fi pus muzica pe care o preferam...desi o clipa de liniste ar fi fost atat de placuta...
   N-am rezistat decat 30 de minute si plimbarea noastra s-a sfarsit.
   Pacat ca am uitat sa ne respectam unii pe altii...

Dreptul la replica

  Astazi pe cand ,,rasfoiam'' presa online am descoperit ca una din utimile mele postari fusese preluata de un ziar local cu care am mai colaborat in ultimul timp( aici)  dar surprinderea mi-a fost si mai mare cand am citit comentariul postat sub articol. Niciodata nu mi se adresase cuvinte de o asemenea duritate.
 Primul meu impuls a fost de a da o replica dnei/dlui in cauza dar oare folosea la ceva daca as fi incercat sa explic pe ce s-a bazat acea postare?!
Sunt convinsa ca in viata nu poti fi placut (tu sau  ceea ce faci tu) de toata lumea si probabil eu atunci cand am inceput sa scriu pe blog, singura, m-am expus la asa ceva si cu toate acestea oare ce ar trebui sa facem pe net sau in viata e zi cu zi atunci cand suntem jigniti? Sa ripostam? Sa ne explicam in speranta ca vom fi intelesi? Sau sa ignoram si sa mergem mai departe?
  In acest caz ar trebui oare sa ma folosesc de dreptul la replica si sa-i explic persoanei in cauza ca nu am o problema cu medicii si farmacistii in general ci doar cu cei ce nu-si respecta pacientii? E adevarat ca eu am generalizat dar am facut-o din dorinta de a trage un semnal de alarma.
Am tot respectul pentru medicul meu de familie dar si pentru alti medici pe care i-am intalnit de-a lungul timpului si pentru care a fi medic e mai mult decat un job, e un mod de a fi dar in acelasi timp stiu ca exista si medici care in timp ce isi ,,consulta'' pacientii se joaca pe telefonul mobil sau care mai intai isi vad ,,cunostintele'' si mai apoi pacientii programati. La fel si in cazul farmacistilor ...unii iti prezinta  toate produsele ce contin aceeasi substanta activa si te lasa sa alegi tu dar cei mai multi iti dau medicamentul cu pretul cel mai mare, bazandu-se pe ,,ignoranta'' pacientilor. (Mama mea a patit-o in urma cu catea zile la Catena si din nefercire, nu e un caz izolat).
   Sau poate ar trebui sa-l ignor pe cel/cea nemultumit/a de opinia mea si sa ma bucur ca macar o persoana a citit acea postare...:)