O poveste (2)

Insa ea nu mai spera,
La mai mult decat deja avea,
Nu credea ca vor putea inlatura
Distanta ce ii separa.


Desi tinea la el nespus,
Printre lacrimi ,NU ,a spus.
Sa il raneasca nu vroia,
Caci prea mult il pretuia.


Ea spera ca intr-o zi,
El fericirea mai aproape isi va gasi,
Dar el se tot gandea
La DRAGOSTEa IMPOSIBILA din viata sa.


Desi iubiti n-au devenit,
Pareau a fi prieteni de nedespartit,
Ea ii alunga singuratatea, disperarea,
El ii aducea alinarea.


Toate astea pana intr-o zi,
Cand iubirea dinnou el intalni,
Si de ea incepe sa se-ascunda,
Taina nevrand parca sa-i patrunda.

                 (va urma)