Exista o expresie plina de intelepciune care spune ca ,,a gresi e omeneste''.Prin urmare ,nu cred ca exista om care sa nu fi gresit in viata lui ,cu exceptia lui Iisus si a sfintilor sai.Toti facem greseli ,mai mici sau mai mari ,conteaza insa ce facem dupa ce le-am savarsit, ce atitudine adoptam. Ideal ar fi sa avem puterea de a ne asuma greselile, de a incerca sa mai reparam ce se mai poate si de a ne cere iertare si totodata sa incercam sa invatam din greseli ,evitand astfel repetarea lor.Dar cati dintre noi au taria de caracter necesara pentru a-si recunoaste vina si a-si cere iertare?!Pentru unii aceasta chiar ar parea, eronat, un semn de slabiciune.
Dar de cealalta parte,ce atitudine adoptam cand cineva care ne-a gresit ne cere iertare?Atunci cand greselile n-au fost prea grave, e usor sa ierti dar ce faci atunci cand greselile au lasat urme ce nu mai pot fi sterse, au lasat rani adanci?Trebuie sa iertam desi ni se pare greu daca vrem ca si noi sa fim iertati atunci cand la randul nostru gresim.Mai ales cand cineva isi regreta ,cu adevarat ,greseala.Dar ce faci oare atunci cand simti ca cel care isi cere iertare nu regreta sau nu-si intelege vina si cu prima ocazie va repeta greseala?!Probabil ,tot ce-ti ramane de facut e sa ierti dar sa nu uiti!
Va doresc sa fiti buni si blanzi, sa gresiti cat mai putin, sa va cereti iertare si sa iertati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu