Timpul.Pare o notiune atat de abstracta.Stim ca e dimineata, pranz sau seara.Stim ca e zi sau ca e noapte, ca e primavara, vara, toamna sau iarna dar nu constientizam curgerea timpului in fiecare clipa.Fiecare zi seamana parca cu precedenta, zilele par a fi, toate, copii trase la xerox ale aceleiasi zile.
De obicei constientizam cat a trecut timpul la sfarsitul unui an ,cand incercam sa facem un bilant al anului respectiv sau in ziua in care implinim anii cand ne dam seama ca am mai imbatranit cu un an si fara sa vrem ne facem un bilant al vietii de pana atunci.De asemenea, oglinda este aceea care parca ne mai atrage atentia ,din cand in cand, asupra curgerii timpului.Caci desi spiritul de cele mai multe ori nu simte timpul, trupul intotdeauna il simte.
Zilele trecute priveam pe cineva care a implinit de curand 18 ani si mi-am amintit de ziua cand l-am vazut prima data .Avea doar cateva saptamani.Am inceput sa ma intreb, cand oare a trecut timpul, cand s-a transformat acea mogaldeata intr-o persoana ce are aproape doi metri?
Apoi am inceput sa ma analizez pe mine,intrebandu-ma, oare ce influenta a avut asupra mea tot acest timp?
Am evoluat?Am regresat?In ce fel m-am schimbat?Sunt oare asa cum credeam atunci ca voi deveni?
Cu siguranta, nu sunt asa cum credeam atunci ca voi deveni dar nici nu simt ca acest timp m-ar fi schimbat.Eu ma percep aceeasi, de parca n-ar fi trecut atat de multi ani ci doar cateva zile.
Voi ati devenit ceea ce va doreati acum 18 ani?In ce raporturi sunteti cu trecerea timpului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu