O poveste (3)

Dar adevarul ea il cauta,
Nestiind ce se petrece-n viata sa,
Iar minciuna lui cand a aflat,
Intreaga-i incredere in oameni s-a surpat.


Pentru fericirea lui, ea s-ar fi bucurat,
De el la minciuni n-ar fi apelat,
Si desi ii era foarte greu,
L-a iertat, asa cum l-a iertat mereu.


Dar el n-a apreciat
Caci viata-i s-a schimbat,
Nici timp sa-i mai vorbeasca nu avea,
Acum era ocupat cu alta.


Iar ea nu prea intelegea
Cum omul bun si bland, pe care credea ca-l stia,
A devenit de nerecunoscut...
Sa-i spuna ADIO ,e tot ce-a mai putut.


Si era o alta primavara,
Acelasi soare stapanea in tara,
Doar o fata si-un baiat nu-si mai vorbeau,
Propriile drumuri in viata isi urmau.
                   
                   Sfarsit