Comoditate sau...?

 In fiecare luna primesc de la Bucuresti un medicament de ultima generatie, foarte scump ,pentru primirea acestuia avand nevoie de aprobarea unei comisii de la C.N.A.S.Pentru obtinerea unei asemenea aprobari un pacient trece prin foarte multe investigatii.Prin urmare sunt depuse eforturi din partea pacientului ,din partea statului(C.N.A.S) care suporta costurile acestor tratamente dar si din partea celor care au grija ca medicamentele sa ajunga in cele mai bune conditii la pacienti.
 In cazul meu ,medicamentul imi este adus intr-o farmacie din Focsani, avandu-mi pe el notate numele si numarul de telefon.Nu stiu niciodata cu exactitate ziua in care il voi primi.La  inceput ,cineva de la farmacia respectiva ma suna si ma anunta cand il primeau, insa in timp am observat ca timpul trecea iar eu nu mai eram anuntata sa-mi ridic tratamentul desi aveam nevoie de el, intarziind astfel administratea lui.Asa ca am inceput sa sun eu la farmacia respectiva pentru a intreba daca l-au primit.Uneori mi se spunea ca nu l-au primit dar sa nu mai sun eu pentru ca atunci cand il vor primi voi fi anuntata.Alteori medicamentul era primit dar nimeni nu ma anuntase si pe mine. Luna aceasta cand am sunat medicamentul era deja primit. Am evitat sa mai intreb insa si de cat timp ,m-am multumit doar cu faptul ca nu trebuie sa mai intarzii doza de care aveam nevoie.Am uitat sa mentionez ca una dintre angajatele farmaciei chiar mi-a fost colega in timpul scolii postliceale deci ma cunostea desi nu ne-am mai vazut de la absolvire.
Atunci cand mama mea a mers sa ridice medicamentul de la farmacie s-a intamplat ca cea care i l-a inmanat sa fie o asistenta pe care noi o cunosteam de ceva timp ,de cand lucra in alta parte ,asa ca mama a intrebat-o de ce nu sunt si eu anuntata imediat ce medicamentul ajunge in farmacie caci am nevoie de el ,iar raspunsul a fost :,,nu este obligatia noastra sa anuntam, e obligatia celor ce il trimit''.Dar oare cei ce il trimit de ce s-o fi mai obosind sa treaca numarul de telefon pe el?!Probabil n-au ce face si se joaca cu numerele de telefon .
Se fac atatea eforturi pentru ca eu sa intru in posesia acelui medicament iar angajatelor acestei farmacii li se pare mult prea greu sa dea un telefon.
Initial am fost revoltata de replica asistentei respective ,apoi m-am intrebat oare daca eu nu m-as fi imbolnavit si mi-as fi putut practica meseria as fi ajuns si eu la fel, prea ,,ocupata'' pentru a da un telefon unei persoane bolnave care are nevoie de un anumit medicament?!Nu voi sti niciodata raspunsul la acesta intrebare dar sper ,din suflet, ca poate as  fi mai pastrat un gram de umanitate si poate as fi fost recunoscatoare ca nu sunt in situatia celui care are nevoie de medicamente.Cine stie?!
Poate ca uneori boala ne este data tocmai pentru a vedea lucruri pe care nu le-am observa daca am fi sanatosi!