OAMENI si oameni

  In fiecare zi, de vrem sau nu vrem, auzim despre diferite forme de violenta sau nedreptate.Daca deschidem televizorul, radio-ul, rasfoim un ziar sau uneori pur si simplu conversam cu cineva, auzim despre crime, sinucideri, violuri, jafuri, talharii etc.Se vorbeste atat de mult despre cei ce savarsesc asemenea acte incat eronat am putea ajunge sa credem ca asta este normalitatea.Mult mai rar auzim vorbindu-se despre oameni care fac lucruri bune, despre oameni normali.Asa ca astazi m-am hotarat sa scriu despre astfel de OAMENI .
  Eu cred cu tarie ca oamenii sunt buni si tragediile despre care auzim sunt doar exceptii sau... poate ca eu am fost binecuvantata sa cunosc doar oameni buni.Bineinteles ca as minti daca as spune ca n-am fost dezamagita niciodata de nimeni dar chiar si atunci nu cred ca au facut-o din rautate ci pur si simplu si-au urmat propriul interes.Dar nu despre acestia voi vorbi ci despre cei care au aparut cand nu ma asteptam si mi-au ramas alaturi desi nu cred ca as avea vreun merit pentru asta.
  In urma cu peste sapte ani treceam printr-un moment dificil al vietii mele, eram internata intr-o sectie de ortopedie din Bucuresti iar aici intamplarea  sau poate destinul a facut sa fie internata in acelasi salon cu mine o doamna mai mare cu 30 de ani decat mine care aproape m-a adoptat de-a lungul numeroaselor mele internari prin spitalele din Bucuresti.Timpul a trecut iar aceasta doamna ,impreuna cu nepoata dumneaei, un alt Om minunat , n-au incetat niciodata a-mi fi alaturi, la propriu si la figurat.Nu conta daca era vara si canicula sau iarna si ger ,si  schimbau cateva mijloace de transport,daca eu eram internata in Bucuresti, ele veneau la mine pentru a-mi fi alaturi, pentru a ma rasfata, pentru a-mi face spitalizarea mai placuta.
Un alt Om minunat l-am cunoscut tot intr-un spital, de aceasta data era un centru de reumatologie.Pe cand eram la sala de kinetoterapie o tanara a venit la mine ,s-a prezentat si mi-a spus ca facea parte din Liga contra reumatismului si ca vrea sa tinem legatura.I-am dat numarul de telefon dar nu credeam ca voi auzi prea curand de ea dar m-am inselat, a doua zi m-a sunat sa ma intrebe daca nu vreau sa merg in seara de Dragobete cu ea la un concert si...de atunci mi-a tot aratat o fata a Bucurestiului pe care nu o vazusem pana atunci.Daca pana atunci vazusem in Bucuresti doar spitale, trafic infernal, ambuteiaje ,datorita ei am vazut si partea culturala a Bucurestiului.
Aceste trei doamne minunate m-au primit in viata lor, a familiilor lor fara nici un fel de rezerve.
De asemenea, nu am voie sa uit doua colege minunate din timpul scolii postliceale care atunci cand boala se agravase si-mi era foarte greu sa merg, pentru a nu renunta m-au dus chiar si pe brate.
  Nu cred ca voi putea multumi vreodata suficient acestor Oameni minunati si altora asemeni lor care mi-au fost alaturi de-a lungul timpului,pentru tot ce au facut pentru mine.Oameni care nici nu ma cunosteau bine dar
au facut tot ce au putut pentru a-mi fi alaturi ,pentru a ma ajuta ,pentru a-mi face viata mai frumoasa.
  In final, va doresc ca si voi sa aveti parte de astfel de Oameni in viata voastra!