E cald...Soarele prea tare straluceste,
Ne priveste parca...si ne dojeneste
Ca respectul nu mai stim ce e,
Nici pentru natura, nici pentru aproapele.
Sa ne ferim de-a lui mustrare incercam,
Racoare ,umbra cautam,
Suntem fara vlaga, molesiti,
Sa facem rele ,poate ,mai putin porniti.
Dar cand racoarea inserarii incet se lasa,
Obiceiurile rele se intorc acasa
Si abandonam in strada doua ghemotoace imblanite ,mici ,nevinovate ,
O facem pentru ca se poate.
Si nici pe semeni nu-i crutam,
De intalnim unul naiv, incepem sa-l ironizam,
Ni se pare ca nimeni ca noi nu mai e,
E dreptul nostru sa distrugem suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu